Monahul Galaction Ilie - Manastirea Sihastria (1882-1946)

Acest calugar imbunatatit s-a nascut in comuna Pipirig-Neamt, din parinti saraci. In tinerete a fost cioban la oile satului. Apoi, dorint sa urmeze lui Hristos, in anul 1918 a intrat in nevoita calugareasca la Manastirea Sihastria, in anul 1925 a primit tunderea monahala de la staretul Ioanichie.

Aici a avut aceeasi ascultarea binecuvantata. Timp de 25 de ani a pastorit oile manastirii. In toamna anului 1946 s-a mutat la cele vesnice cu sufletul impodobit de multe fapte bune.

Fapte si cuvinte de invatatura

Spunea ucenicul sau ca parinte Galaction nu manca niciodata pana nu-si facea obisnuitul canon calugaresc. Cand il chemau fratii la masa, batranul raspundea:

- Iertati-ma, fratilor, eu nu mi-am facut pe astazi datoria catre Dumnezeu. Deci, cum sa mananc daca nu mi-am facut datoria?

Apoi parintele se retragea in padure iti termina rugaciunile si metaniile si asa statea la masa.

Spunea iarasi ucenicul sau ca batranul nu manca miercurea si vinerea pana seara, dupa ce rasareau stelele. Atunci, parintele isi facea semnul crucii, cerea iertare de la toti, lua anafura si apoi manca linistit. Odata l-a intrebat ucenicul:

- Parinte Galaction, ziua este mare si sfintia ta slab si batran. Nu ar fi bine sa dezlegi cu masa mai devreme?

- Frate Costache, asculta ce mi-a spus parintele Atanasie din Manastirea Neamt. Odata, un sfant a vazut ducand un mort la groapa, iar inaintea si in urma sicriului mergeau doi ingeri frumosi. Atunci sfantul i-a intrebat: "Cine sunteti voi?" Iar ingerii au raspus: "Eu ma numesc Miercurea si eu Vinerea! Am venit aici cu porunca DOmnului sa ajutam acest suflet, care in toata viata a postit miercurea si vinerea in cinstea patimilor lui Hristos".

De cand mi-a spus parintele Atanasie istoria aceasta, n-am mai mancat nimic in aceste zile, ca sa-mi ajute si mie Sfanta Miercuri si Sfanta Vineri in ceasul mortii.

Acest smerit parinte, daca vedea pe cineva trecand pe langa stana, indata zice ucenicului sau:

- Du-te, frate Costache, si cheama pe omul acela sa stea la masa cu noi. Ca aici la oi este izvor si daca nu dai deloc din el, izvorul seaca.

Iar daca dai ceva, Dumnezeu tine oile sanatoase si nu cunoste de unde dai, ca este binecuvatarea Domnului peste noi.

Mai spunea ucenicii lui ca n-au vazut niciodata pe parintele Galaction sa manance singur sau pe ascuns. Daca primea ceva de mancare din manastire, nu gusta nimic pana nu venea la stana. Aici ii chema pe toti si impartea egal cu fiecare.

- De ce nu mananci niciodata singur, parinte Galaction? Il intrebau fratii. Iar el raspundea:

- Mare primejdie este pentru calugar sa manance pe ascuns! Apoi, cu inima plina de pace, adauga:

- Ei, fratiolor, dragostea si cu fratia mult intrece bogatia!

Parintele Galaction era cel mai sarac calugar din manastire. Avea un singur rand de haine, un cojoc si cateva schimburi. Odata l-a intrebat ucenicul:

- De ce nu-ti faci si sfintia ta niste haine bune, cum au ceilalti parinti? Iar batranul i-a zis:

- Frate Costache, eu m-am spovedit la un pustnic pe care l-am intalnit umbland cu oile prin munte. Acela m-a spus: "Parinte Galaction, sa ai atata avere cat sa o poti duce o data in spate, cand te muti dintr-un loc in altu". Apoi mi-a adaugat: "Sa nu-ti ramana niciodata canonul de metanii, sa zici neincetat rugaciunea lui Iisus si sa te impaci cu toti mai inainte de asfintitul soarelui. De vei pazi toate acestea, Dumnezeu iti va face parte de mantuire".

Altadata a intanlit batranul in padure un pustnic sfant si l-a intrebat:

- Spune-mi, parinte, cand va fi sfarsitul lumii? Iar cuviosul sihastru, suspinand, i-a raspuns:

- Stii cand va fi sfarsitul lumii ? Cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin!, adica va lipsi dragostea intre oameni. Apoi, sarutandu-se unu pe altu, s-au despartit.

Seara, obisnuia parintele Galaction sa puna pe frati la citit, din Pateric si din Sfanta Scriptura, ca foarte mult dorea sa asculte cuvantul Domnului.

Odata a zis ucenicului sau:

- Frate Costache, te rog mai citeste in Sfanta Scriptura despre rabdarea lui Iov.

Cat timp fratele citea, parintele Galaction lacrima. Apoi adauga:

- Iata, acesta a fost un om mare pe lume, care n-a cartit inaintea lui Dumnezeu cand i-a luat atatea oi, atatea vite si copii. Dar eu, pacatosul, cat sunt de slab in credinta, ca daca se imbolnaveste sau piere vreo oaie, nici nu pot manca in ziua aceea.

- De ce nu mananci atunci, parinte ? il intreba ucenicul.

- Apoi, mai am curaj sa mananc, cand vad ca Dumnezeu pedepsete turma pentru pacatele mele?

In toamna anului 1946, dupa aproape 30 de ani de ascultare, parintele Galaction si-a rupt un picior. Pe cand zacea in pat si isi astepta sfarsitul, a auzit ca a murit un calugar, anume Nazarie. Deci a spus staretului cu lacrimi:

- Va rog, parinte, staret, sa nu-l ingropati pe parintele Nazarie fara mine. Nu faceti cheltuiala de doua ori. Maine seara, la ora 6, ma voi duce si eu din viata aceasta. A doua zi, la ora prevestita, bunul ostas al lui Hristos si-a dat duhul in mainile Domnului. In ziua aceea implinea 64 de ani.

Asa s-a savarsit acest fiu al ascultarii!