Schimonahul Gordie Pustnicul - Manastirea Neamt(+ 1870)

Cuviosul Grodie Schimonahul a fost unul din marii sihastri ai manastirilor noastre din a doua jumatate a secolului XIX. Era de loc din nordul Moldovei. Chemat sa slujeasca lui Hristos, a intrat in obstea Manastirii neamt sub staretul Dometian. Aici a facut multi ani ascultare, fiind ravntor pentru implinirea fagaduintelor calugaresti.

Staretul Neonil (1843-1853), vazandu-l dornic de liniste, l-a trimis la Schitul Icoana Veche, cativa kilometri mai sus de lavra. Acolo schimonahul Grodie a dat de dulceata linistii si a rugaciunii. Apoi, cu binecuvantarea parintelui sau duhovnicesc, s-a retras din schit in padurile seculare din imprejurimi, unde s-a nevoit singur 22 de ani, rabdand toata ispitele pustiei: frigul, foame, lipsa, boala si luptele de la diavoli.

Arhiereul Narcis Cretulescu (+ 1913) si alti batrani din Manastirea Neamt, care l-au cunoscut, marturiseau ca pustnicul Grodie avea o neointa ascetica asemenea sihastirlor de demult. Repeta Psaltirea pe de rost zilnic si manca o singura data pe zi, dupa asfintitul soarelui, coji de paine muiate in parau, fara alta hrana; dormea cateva oare pe noapte si nu avea locuinta stabila. Chilia lui era un mic bordei sapat in pamant si acoperit cu lemene, in care statea mai ales iarna. Vara umbla in padure din loc in loc, descult, imbracat cu o haina veche si se ruga neincetat. Unde il ajungea noaptea, acolo dormea putin, apoi iar se destepta la rugaciune.

Spun parintii ca pustnicul Gordie purta intotdeauna pe trupul sau o rasa veche si rupta de siac. Aceasta era singura lui imbracaminte de vara si de iarna. Cu aceasta se imbraca ziua si se invelea noaptea. Pentru o viata aspra ca aceasta, numele pustnicului Gordie se facuse cunoscut tututror, caci avea multe putere in cuvant si in rugaciune.

Iar la sfarsitul vietiii lui a fost asa:

Umbland odata mai multi militari prin padure, sa prinda o ceata de talhari ascunsi in partea locului, au dat de Cuviosul Gordie. Astfel, socotind ca stie unde sunt talharii, dar nu voieste sa-i dea in mainile lor, l-au dus la Piatra Neamt pentru ancheta. Acolo insa, fiind slabit si batran, a raposat cu pace, dadu-si sufletul in mainile Domnului.

Asa a trait si asa s-a savarasit pustnicul Gordie, intrecand cu nevointa pe toti ceilalti din vremea sa.