Sfantul Epifanie de la Voronet (secolul al XVII-lea)

In obstea intemeiata de Cuviosul Daniil de la Voronet s-au nevoit multi calugari cu viata sfanta. Unii Traiau in chinovie, altii se retrageau la liniste in preajma manastirii, iar altii ajugeau sihastri desavarsiti in adanul codrilor de sub Muntii Raraului.

In prima jumatate a secolului XVII a trait in Manastirea Voronet un schimonah foarte imbunatatit, anume Cuviosul Epifanie. Era originar din partine Sucevei. Acest iubitor de Hristos se silea in toate sa urmeze nevointa marelui staret, Sfantul Daniil Sihastrul. Dar intrucat ostenelile cele ascunse ale sfintilor singur Dumnezeu le stie, tot asa si faptele cele bune ale Cuviosului Epifanie ne-au ramas necunoscute. In traditia locului se spune ca era foarte ascultator si bland, ca avea darul lacrimilor si era desavarsit in dragoste. Iar in "Patericul Sfintilor din Modo-Romania", se spune ca tria prin anii 1660, "biruind desavarsit pre toate cetele vrajmasilor celor nevazuti prin adanca smerenia sa". Era inca mare dascal al rugaciunii si iscusit povatuitor de suflete, caci vedea asezarea inimii fiecaruia si cu numele lui Hristos izonea duhurile rele dintre oameni. Pentru aceasta multi credinciosi il cautau si era ca un Avraam cu multi fii duhovnicesti.

Deci, bine savarsind alergarea vieti pamantesti si lui Hristos intru toate placand, s-a stramutat cu pace la cele vesnice, cinstindu-se de toti ca un adevarat sfant si de minuni facator.

Sfinte Preacuvioase Parinte Epifanie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!