Sfantul Eustatie de la Probota (secolul al XVI-lea)

Un alt cuvios monah din obstea Manastrii Probota, cinstit de popor si trecut de mitropolitul Dosoftei in randul sfintilor romani, a fost Cuviosul Eustatie schimonahul. Era originar din satele de pe Valea Siretului.

Acesta, auzind de petrecea monahilor din chinovia Probotei si mai ales de nevointa Cuviosului Inochentie, a lasat toate si s-a facut ucenic. Si era desavarsit urmator al faptelor lui, ostenindu-se multi ani intr-o chilie pustniceasca din codrii seculari ai manastirii. Astfel, in putini ani, a strabatut multe osteneli calugaresti, invatand de la toti frica de Dumnezeu si intrecand pe multi cu smerenia, cu rugaciunea si cu nemuritoarea dragoste. Pentru o nevoita ca aceasta se invrednicise de darul facerii de minuni si era iubit, atat de Dumnezeu, cat si de oameni. Caci fiecare se folosea de rugaciunea si sfintenia vietii lui. Apoi, savarsind bine cuvantul Evangheliei lui Hristos si ajungand la masura dascalului sau, Cuviosul Eustatie s-a stramutat la cerestile lacasuri si s-a numarat in ceata Sfintilor Parinti.

Desigur, mitropolitul Dosoftei s-a inchinat la moastele ambilor sfinti, Inochentie si Eustatie, el insusi fiind cu metania de la Probota.