Sfantul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos - Mitropolit al Timisoare (+ 1656)
Acest ierarh sfant si purtator de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Partos, s-a nascut pe la anul 1568, in orasul Raguza Dalmatiei, dintr-o familie de crestini vlahi. Din botez se numea Iacob. Ramanand orfan de mic, mama sa i-a dat o crestere aleasa, iar la varsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida sa invete carte.
Cand avea 15 ani, tanarul Iacob este chemat de Hristos la sfanta nevointa calugareasca, in Manastirea Maicii Domnului din localitate.
Dupa cinci ani se duce la Muntele Athos si intra in obstea Manastirii Pantocrator. Aici, dupa aspre osteneli duhovnicesti, imbraca schima marelui si ingerescului chip cu numele de Iosif.
La Pantocrator, Cuviosul schimonah Iosif "Vlahul" s-a nevoit multi ani de zile impreuna cu numerosi alti monahi greci, romani si macedoneni. Acolo a deprins mestesugul luptei duhovnicesti, postul desavarsit, privegherea de toata noaptea, ascultarea si smerenia.
Apoi, facandu-se sihastru in padurile din imprejurimi si mult ostenindu-se, a ajuns la masura desavarsirii, invrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor si al rugaciunii neadormite care se lucreaza cu mintea in inima. Pentru sfintenia vietii sale avea inca si darul facerii de minuni, vindecand multe boli, indeosebi pe cei ologi. Pentru aceasta era chemat in multe manastiri atonite si vindeca pe calugari de grele suferinte trupesti.
Vazandu-l umbrit de harul Duhului Sfant, parintii au chemat in obste pe Cuviosul Iosif Vlahul si, facandu-l preot, l-au randuit duhovnic al calugarilor din Muntele Athos. Si era atat de iscusit povatuitor de suflete, inca ajunsese vestit pana la patriarhul de la Constantinopol.
Pentru aceea a fost randuit egumen la Manastirea Sfantul Stefan din Adrianopol, pe care o conduce cu multa intelepciune sase ani. Apoi este numit egumn in Manastirea Cutulmus din Athos, renumita ctitorie a domnilor Tarii Romanesti, unde se nevoiau multi calugari si romani si macedoneni.
Dupa ce formeaza numerosi fii duhovnicesti, se retrage la liniste in preajma Manastirii Vatopedu. Dar, raposand mitropolitul Timisoarei, romanii din Banna, calauziti de Duhul Sfant, au ales pastor in locul lui pe Cuviosul Iosif Valahul, desi avea 80 de ani, fiind vestit in toate tarile balcanice si cinstit ca sfant inca din viata.
In anul 1650 este hirotonit arhiereu si asezat in scaunul de mitropolit al Timisoarei. Aici, bunul pastor s-a dovedit mare aparator al Ortodoxiei, mangaind si povatuind catre Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Caci era tare in credinta, intelept la cuvant, bland la inima si neadormit in rugaciune. A facut si unele minuni, spre lauda lui Dumnezeu si alinarea suferintelor unor credinciosi punand mainile pe calup lor si rugandu-se pentru ei. De asemenea, a stins cu rugaciunea sa focul ce cuprinsese partea de apus a Timisoarei. Caci, iesind din biserica cu Sfintele Taine in mainile sale si rugandu-se cu lacrimi, indata a trimis Dumnezeu o ploaie puternica si s-a stins focul.. In anul 1653, Sfantul Ierarh Iosif cel Nou se retrage la Manastirea Partos. Aici, mai traind inca trei ani, in toamna anul 1656 isi da sufletul in mainile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind in varsta de peste 85 de ani. Biserica Ortodoxa ROmana l-a canonizat la 7 octombire 1956, si se face pomenirea lui la 15 septembrie.
Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul parintilor nostri!