Sfantul Ierarh Teotim I "Scitul" - episcop al Tomisului (secolele IV-V)

Fericitul episcop Teotim I era de neam daco-roman, autohton din Dacia Pontica. El este considerat cel dintai dascal si parinte duhovnicesc al Sfintilor Ioan Casian si Gherman, cu care era contemporan, format in tinerete in aceeasi manastire din "hotarele Casienilor si ale Pesterilor". Aceasta manastire, care a dat calugari carturari si sporiti in fapte bune, era o adevarata vatra monahala de sfinteniei, de cultura si profunda teologie din Eparhia Tomisului, confirmata de inaltul nivel spiritual, teologic si literar la care au ajuns cei trei sfinti daco-romani contemporani - Ioan Casian, Gherman si Teotim I, supranumit de istoricii paleocrestini "Scitul" si "Filosoful". Acest episcop urca pe scaunul Eparhiei Tomisului, pe la anii 385-390, dupa mutarea din viata episcopului Gherontie. Ca episcop al Tomisului este anumit pentru prima data in anul 392, de Fericitul Ieronim (t 420), in celebra sa lucrare "De viris Illustribus" (Despre barbati ilustri), despre care spune ca era pastor stralucit, cu mare dragoste de Dumnezeu si de oameni, teolog invatat si scriitor talentat si neobosit. El afirma ca "a scris scurte tratate (carti) sub forma de dialoguri, in stilul vechii elocinte", ceea ce dovedeste vasta sa cultura in retorica si folosofia antica, greaca si latina. Apoi, fericitul Ieronim incheie cu aceste cuvinte despre Toetim: "Aud ca scrie si alte lucrari". Unele fragmente din scrierile Sfantului Teotim se pastreaza in lucrarea Sfantului Ioan Damaschin (t 749). "Paralele sfinte", din care reiese "ca a scris omili la unele texte Evanghelice". Istoricul Sozomen scrie despre el ca era "scit" (daco-roman) de neam, ca "traiul ii era modest" si ca era taumaturg (vindecator de boli). Iar Socrate, alt istoric paleocrestin, spune ca fericitul episcop Teotim I "era cunuscut de toti - imparati, episcopi, calugari, credinciosi si "barbari" - pentru evlavia si corectitudinea vietii sale". Prin scrierile sale patristice, Sfantul Teotim I este considerat "creatorul Filocaliei romanesti". In gandirea sa a fost, desigur, influentat de Sfantul Ioan Gura de Aur si de parintii capadocieni. Teotim I vorbeste foarte frumos despre linistea mintii si a inimii.

Sub pastoria lui Teotim I, manastirile si sihastriile din Dobrogea secolului IV, renumite prin asceza si isihie (liniste), au trait o epoca de aur, devenind in secolele V-VI cunoscute in intreg imperiul prin vestitii "calugari sciti", raspanditi, atat la nor de Dunare pana in Carpati, cat si la sud pana la Ierusalim, Constantinopol, Roma si Africa. Bazilicile inaltate de el, ale caror ruine si astazi se vad, erau mai si frumoas ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedeste numarul impresionant de credinciosi, precum si frumustea cultului si arhitecturii secolelor IV-V.

Ca misionar, Sfantul Teotim I era tot atata de ravnitor ca si inaintasii sai. El avea multe de suferit din partea "barbarilor" migratori, pe care reusea sa-i imblanzeasca cu greu prin daruri, prin rugaciuni si prin sfintenia vietii sale. Din aceasta pricina, paganii il numeau "zeul romanilor".

Sfantul Teotim "Scitul" era bine cunoscut imparatului Arcadie si mai ales Sfantului Ioan Gura de Aur, caruia ii era prieten devotat. In anul 399, marele pariarh i-a trimis fericitului Teotim calugari misionari "pentru nomazii sciti de la Istm", adica pentru huni. In anul 400, Sfantul Teotim I ia parte la un sinod local in Constantinopol, convocat de Sfantul Ioan Gura de Aur, impotriva invataturii eretice a episcopului Antonie al Efesului. In anul 403, episcopul Teotim I este din nou in Constantinopol si ia apararea marelui patriarh si dascal a toata lumea, impotriva acuzatiilor aduse de Sfantul Epifanie al Ciprului, dovedid prin aceasta adanca legatura duhovniceasca dintre episcopul straroman Teotim I si Sfantul Ioan Gura de Aur.

Pe la sfarsitul primului deceniu al secolului V, fericitul episcop Teotim I s-a stramutat cu pace din viata aceasta, la cerestile lacasuri.

Pentru viata sa curata, pentru opera sa misionara si pentru credinta sa dreapta cu care a marturisit pe Hristos, Biserica Ortodoxa l-a trecut in randul sfintilor si se face pomenirea lui la 20 aprilie. In "Acta Sanctorum", se spun urmatoarele despre Sfantul Teotim I: "La Tomis, in Scytia, se face pomenirea Sfantului Teotim (Teotimas) Episcopul, pe care l-au cinstit chiar barbarii necredinciosi, pentru sfintenia si minunile lui".