Sfantul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (+1330)

Sfantul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ale carui moaste se afla de sase sute de ani in tara noastra, s-a nascut in orasul Trapezunt, in jurul anul 1300, din parinti binecredinciosi si foarte iubitori de Hristos. Fiind negustor de marfuri, ca si tatal sau, evlaviosul Ioan a plecat cu corabia din orasul natal spre Cetatea Alba de la gurile Nistrului, aflata pe atunci in stapanirea tatarilor inchinatori de idoli. Pe Marea Neagra a avut mai multe discutii de credinta cu un negustor venetian, anume Reiz. Dar, vazandu-se biruit in cuvinte de fericitul Ioan, care marturisea si apara cu zel dreapta credinta ortodoxa, venetianul a hotarat sa se razbune asupra lui.

Sosind in Cetatea Alba, Reiz l-a parat pe Ioan la mai-marele cetatii, cum car ar dori sa se lepede de credinta ortodoxa si sa se inchine soarelui si idolilor paganesti. Dar Ioan, marturisind pe Hristos cu mare tarie si curaj, a fost dat la grele chinuri si batai, pentru a se lepada de adevaratul Dumnezeu. Apoi, vazandu-l statornic in dreapta credinta si gata sa-si dea viata pentru Sfanta Evanghelie, a fost si mai mult batut si tarat pe ulitele Cetatii Albe, legat de coada unui cal neinvatat, pana cand iudeu fanatic i-a taiat capul cu sabia, fiind in varsta de numai 30 de ani. Noaptea, vazandu-se cor de ingeri si faclii aprinse in jurul trupului sau, sfintele lui moaste au fost luate cu cinste si asezate in biserica ortodoxa din Cetatea Alba. Aici au stat 70 de ani, facand multe minuni si vindecari de boli.

In anul 1402, la 2 iunie, moastele Sfantului Mucenic Ioan, numit "cel Nou", au fost aduse cu mare cinste din Cetatea Alba de trimisii voievodului Alexandru cel Bun si au fost asezate in biserica "Mirautilor" din Suceava, vechea capitala a Moldovei, devenind astfel cel dintai sfant ocrotitor si grabnic ajutator al moldovenilor. In anul 1589, moastele Sfantului Ioan "de la Suceava" au fost stramutate din vechea biserica domneasca in noua catedrala zidita de Bogdan al III-lea, unde se afla pana astazi.

Dupa ce au stat un timp in Mitropolia din Iasi, in anul 1686 moastele Sfantului Ioan cel Nou au fost luate de oastea poloneza a lui Ioan Sobieski, impreuna cu evlaviosul mitropolit Dosoftei si cu mare parte din tezaurul tarii, si duse langa Liov. Dupa 97 de ani de la instrainare, la 13 septembrie 1783, sfintele sale moaste au fost readuse cu mare cinste la Suceava si s-au asezat in vechea biserica domneasca, unde se afla si astazi.

Fapte si cuvinte de invatatura

Fiind adus fericitul Ioan in fata eparhului pagan al Cetatii Albe, acesta, indemnat de diavolul si de slugile lui, i-a zis:

- M-am instiintat despre tine ca esti om intelept, ca ai iubit credinta noastra mahomedana si ca voiesti sa te apropii de ea. Pentru aceasta, o prietene, nu mai zabovi; ci leapada credinta crestineasca defaimata de toti, blestema legea si biserica voastra in fata poporului adunat si vino sa stai impreuna cu noi sa preamarim soarele, luna si stelele.

Iar viteazul ostas al lui Hristos i-a raspuns:

- Eu niciodata nu ma voi lepada de adevaratul Dumnezeu, ca sa ma inchin oamenilor necredinciosi, soarelui si celor create. Sa nu-mi fie mie a ma lepada de tine, Hristoase, Mantuitorul meu, Care esti Dumnezeu preamarit impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant!

Atunci, maniindu-se, eparhul l-a pedepsit cu batai cumplite si, legandu-l cu coada unui cal, l-au tarat ostasi pe ulitele pietruite ale Cetatii Albe, pana cand i s-a taiat capul cu sabia de catre un evreu.

Auzind negustul venetiaon de mucenicia Sfantului Ioan, a cugetat sa-i fure trupul noastea din mormant. Dar, pe cand ii sapa mormantul, mucenicul lui Hristos s-a aratat in vis preotului ortodox si i-a zis:

- Scoala si alearga la biserica indata, ca vazatorul meu vrea sa-mi fure trupul din mormant!

Venind, preotul a salvat sfintele sale moaste si le-a ingropat in altar aproape de Sfanta Masa.

Auzind mitropolitul Moldovei, Iosif I Musat, de moastele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou din Cetatea Alba si de minunile ce se faceau aici, a indemnat pe evlaviosul domn Alexandru cel Bun sa aduca acest nepretuit odor in capitala tarii, ca sa fie calauza, mangaiere si ajutor poporului Moldovei, atat de iubitor de Dumnezeu si de sfinti. Astfel, bunul voievod a trimis o solie de dregatori, clerici si ostasi, cu careta domneasca si, rascumparand sfintele moaste, le-a adus la Suceava. Cand se apropiat de cetate, au iesit inainte mitropolitului si voievodul, cu tot clerul, cu poporul si boierii sai, avand faclii aprinse in maini.

Deci, cazand in genunchi, s-au inchinat si au sarutat cu lacrimi fierbinti moastele mucenicului lui Hristos, Ioan cel Nou. Apoi le-au dus cu mare cinste in Biserica Mirautilor, in care a fost uns domn Alexandrul cel Bun, si le-a sarutat timp de trei zile tot poporul credincios care venise de prin sate. Inca si unii bolnavi care erau de fata, atingandu-se cu credinta de moastele Sfantului Ioan cel Nou, s-au vindecat de suferintele lor. Printre acestea si Ana, sotia voievodului, fiind de multa vreme suferinda de o boala grea, s-a vindecat in chip minunat si a mai trait inca 17 ani. Si au fost depuse sfintele moaste in cetatea Sucevei la 2 iunie, in anul mantuirii 1402.

Dintre multele minuni facute la moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, se cuvine sa amintim mai intai cum a izbavit marele mucenic poporul si capitala Moldovei de navalirea tatarilor jefuitori si ucigasi de oameni.

In luna mai 1622, mii de ostasi tatari invadasera Moldova, jefuind si dand foc satelor din calea lor. De frica, locuitorii se ascundeau, o parte prin paduri, iar alta in cetatea Sucevei. Dar, vazand cu groaza ca tatarii se apropie sa jefuiasca orasul, au alergat cu totii la Mitropolie sa cear ajutor Sfantului Ioan. In noaptea de 1 spre 2 iunie, mitropolitul Anastasie Crimca a facut priveghere de toata noaptea cu poporul, a impartasit multimea cu Sfintele Taine si i-a indemnat sa se roage lui Dumnezeu cu credinta. Apoi a inconjurat catedrala de trei ori cu Evanghelia si cu moastele Sfantului Ioan, le-a asezat intr-un car cu boi si au pornit sa le ascunda in cetatea Sucevei.

La iesire, sfintele moaste s-au lasat atat de grele, incat carul nu se putea misca din loc. Atunci, intelegand toti ca Sfantul Mucenic nu vrea sa lase cetatea sa cada in mainile paganilor, au inconjurat zidurile cetati cu moastele lui si asteptau sa se faca ziua. Dimineata, iarasi facand tot poporul rugaciunic u lacrimi, a trimis Dumnezeu, la mijlocirea Mucenicului Sau, o ploaie mare cu vant si tunete, incat a venit asa de mare raul Sucevei, ca n-au putut tatarii sa-l treaca si sa intre in cetate. Atunci paganii, infricosandu-se, au fugit rusinati peste Nistru.

Asa a izbavit Sfantul Ioan cetatea Sucevei de ucidere si jaf, spre lauda lui Dumnezeu si bucuria crestinilor.

Din anul 1686, moastele Sfantului Ioan de la Suceava fiind duse in Polonia, la Zolkiev, impreuna cu Mitropolitul Dosoftei, au facut si acolo nenumarate minuni si vindecari de boli timp de 97 de ani, incat alergau la moastele marelui mucenit tot felul de credinciosi si catolici, si primeau ajutorul lui dupa credinta si evlavia fiecaruia. Astfel, prin sfintele lui Moaste s-a facut o adevarata impacare intre ortodoci si catolici.

Dar si readucerea moastelor Sfantului Ioan cel Nou din Polonia in manastirea sa din Suceava, care a avut loc la 13 septembrie 1783, este considerata o mare minune. Ca nimeni nu spera, dupa un secol, sa se aduca din nou in pamantul Moldovei cel mai iubit si mai vechi ocrotitor si rugator al tarii si poporului romanesc, atat de greu incercat de-a lungul veacurilor, dar atat de credincios si iubitor de sfinti.

Aceasta o doveste mai intai ravna si staruinta episcopului Dosoftei de Radauti, caruia i se datoreaza cel mai mult readucerea moastelor Sfantului Ioan la Suceava. Apoi, numarul mare de clerici si ortodocsi credinciosi care au intapinat cu flori si lumanari aprinse racla cu sfintele moaste, la trecerea lor din Polonia in Moldova. Cine ar putea spune bucuria generala a moldovenilor la trecerea sfintelor moaste prin satele lor? Ca peste tot sunau clopotele bisericilor, se canta din buciume, rasunau slave de tun, iar satenii iesau cu totii in clea lor, in frunte cu preotii in vesmite, cu copiii si bolnavii satelor, imbracati in haine nationale de sarbatoare, cu faclii si flori in main.

In aceasta atmosfera de bucurie in Hristos si fratie duhovniceasca, au strabatut moastele Sfantului Ioan Moldova de nord, timp de aproape trei luni, pana au fost asezate din nou in catedrala vechii mitropolii din Suceava.

La hramul Sfantului Ioan din 24 iunie 1898, au participat mii de pelerini din Moldova si din provinciile vecine. Toata Suceava era plina de credinciosi. Cu acest prilej a venit si sotia unui boier moldovean. Aceasta, dupa ce asculta slujba, se inchina la sfintele moaste, se urca in trasura cu patru cai si dadu porunca vizitiului sa plece spre casa. Dar oricat lovea caii, trasura nu se misca din loc, incat femeia a fost cuprinsa de frica. Apoi a coborat din trasura, a spus episcopului si preotilor intamplarea si le cerea ajutor. Episcopul i-a zis:

- Doamna, poate ai vreun pacat azi, de nu poti pleca acasa! Inchina-te in biserica, marturiseste-ti pacatele la un preot si cred ca te vei intoarce cu bine.

La spovedanie, femeia a marturisit cu lacrimi in ochi ca a rupt o bucata din degetul Sfantului Ioan, ca s-o duca acasa de binecuvantare si ajutor. Atunci preotul i-a dat canon sa aduca inapoi particia luata, sa-si ceara iertare de la Sfantul Mucenic Ioan si sa faca rugaciuni si metanii, caci numai asa va putea pleca. Cum a facut ceea ce i-a porunci preotul, femeia a plecat cu bine si bucuroasa la casa ei.

In 1964 a fost adus la Sfantul Ioan, pentru rugaciune, un om bolnav de minte. Dupa ce i s-au facut de trei ori Sfantul Maslu, bolnavul s-a facut sanatos. A tria zi a venit la manastire vindecat si a dat multumire lui Dumnezeu.

In toamna anului 1969, un om din partile Sucevei a devenit mut din lucrarea diavolului. Rudele l-au adus la moastele Sfantului Ioan pentru rugaciuni. Parintii i-au facut Sfantul Maslu, i-au citit moliftele Sfantului Vasile si l-au pus sa citeasca acatistul Sfantului Ioan cel Nou langa sfintel moaste. Noaptea, bolnavul a dormit la manastire, iar dimineata s-a sculat sanatos si s-a dus acasa, dand lauda si multimire Mantuitorului nostru Iisus Hristos si Sfantului Mucenic Ioan.

In anul 1960, o copila din comuna Putna-Suceava si-a pierdut vederea din cauza unei boli. O crestina evlavioasa din sat a adus copila la Sfantul Ioan de la Suceava. Atunci s-au rugat amandou, apoi preotii i-au facut Sfantul Maslu si au miruit-o la ochi cu undelemn sfintit. La urma, cand batrana conducea copila sa iasa din biserica, plina de uimire si cu lacrimi in ochi, fetita a strigat:

- Matusa, vad, nu ma mai tine de mana! Sfinte Mare Mucenice Ioane, vindeca-mi ochii si durerea inimii mele!

Dand lauda lui Dumnezeu pentru aceasta minune, s-au intors amandou acasa sanatoase si cu mare bucurie.

In anul 1969, o crestina, Maria, din satul Ciumulesti-Suceava, bolnava de ochi, nu vedea aproape deloc. Dar, auzind de minunile Sfantului Ioan, a fost adusa la Suceava. Aici s-a inchinat la sfintele moaste, s-a spovedit si impartasit cu Trupul si Sangele lui Hristos si i-a facut de trei ori Sfantul Maslu. Pentru multa ei credinta, femeia s-a vindecat complet si, multumind marelui mucenic, s-a intors vindecata la casa ei.

In acelasi an, o fetita de zece ani numita Ana, din satul Corni - Botosani, in urma unei smaime, si-a pierdut graiul. Fiind adusa la Manastirea Sfantului Ioan din Suceava, i s-au facut rugaciuni si Sfantul Maslu de trei ori si pe loc s-a vindecat, incat se mirau toti de darul tamaduirii ce izvoreste din aceste sfinte moaste.

Un tehnician care lucra la un laborator universitar a fost iradiat si paralizat, incat nu putea nici macar a se hrani singur. Auzind de Sfantul Ioan, a venit aici cu mare credinta si speranta in ajutorul lui Dumnezeu. Cazand in genunchi, s-a rugat mult cu lacrimi, zicand:

- Sfinte Mare Mucenice Ioane, stiu ca pentru pacatele mele m-a pedepsit Dumnezeu cu boala aceasta. Dar stiu ca Domnul este milostiv cu noi, pacatosii, iar tu vindeci pe cei suferinzi care vin cu credinta la tine. Vindeca, ma rog, si mainile mele bolnave, ca sa ma pot inchina lui Dumnezeu, sa ma pot hrani singur si sa nu fiu povara altora. Ajuta-ma, Sfinte Mucenice Ioane, ajuta-ma si-mi vindeca mainile, ca imi pare rau pentru pacatele mele si ma hotarasc sa urmez de acum lui Hristos!

In clipa cand se ruga din inima si varsa lacrimi, marturiseste bolnavul, a simtit deodata o caldura straina in mainile sale si o furnicare a nervilor de la varful degetelor pana la umeri. Apoi a inceput sa simta si sa miste singur degetele, palmele si bratele pana sus. Constient ca in clipa aceea Dumnezeu, cu rugaciunile Sfantului Mucenic Ioan de la Suceava, i-a vindecat mainile paralizate, a cazut din nou la rugaciune, multumind Domnului si placutului Sau cu lacrimi de bucurie.

La urma s-a ridicat si a plecat fericit la casa sa, marturisind tuturor cum a facut Domnul mila cu el.

Sarbatoarea hramului Sfantului Mucenic Ioan cel Nou de la SUceava, care are loc, prin traditie, la 24 iunie, de Sanziene - are dimensiuni bisericesti deosebiete si un profund caracter authton ortodox. CU acest prilej se aduna multi credinciosi din Moldova si Transilvania - in special bucovineni si maramureseni - in frumosul port national, cu daruri tradictionale in maini, ca: flori de camp, spice de grau, crengi de tei si brad si cu numerosi copii dupa ei. Fetele lor sunt luminate de o profunda bucurie duhovniceasca. Odata cu darurile pe care le depun deasupra sfintelor moaste, credinciosii aduc cu ei pentru binecuvantare haine pe care le ating de capul sfantului.

Pelerinajul se incepe din dimineata zilei de 23 iunie, cand se scot sfintele moaste in procesiune, purtate pe mainile pelerinilor si apoi se asaza intr-un mic baldachin sub teii din mijlocul curtii. In seara de ajun se face slujba privegherii in aer liber pana spre miezul notpiii.

Apoi, credinciosii, grupati pe zone si sate, stau de veghe pe iarba pana dimineata. Unii se roaga in biserica, altii inconjoara catedrala in geninchi sau cantand, altii canta incet melodii religioase compuse de ei, iar majoritatea asteapta la rand sa se inchine la moastele Sfantului Ioan cel Nou.

In dimineata Hramului se sfinteste agheasma si se face Sfantul Maslu pentru bolnavi. Apoi se savarseste Sfanta Liturghie arhiereasca pe un podium mare, in curte, in prezenta multimii de inchinatori. Ochii tuturor privesc spre slujitori in mijlocul carora se mafla mitropolitul Moldovei. Cantarile corului si predica misca inimile si scot lacrimi. La sfarsitul slujbei, multi credinciosi doresc sa se atinga de vesmitele preotilor slujitori si mai ales de ale arhiereilor.

Ultimul moment cu care se inchie slujba hramului este aducerea sfintelor moaste in biserica, la orele 4 dupa-amiaza. Prin traditie, racla este purtata pe maini numai de maramureseni, care, timp de 24 ore, stau de veghe in rugaciune si nu mananca nimic pana la asezarea moastelor in biserica. Apoi valul de pelerni se roaga in liniste pe strazi catre gara si sate, unde sunt asteptati de membrii familiei cu daruri de la Sfantul Ioan, ca: icoane, cruciulite, agheasma, untdelemn sfintit, flori si haine binecuvantate, atinse de sfintele moaste.

Hramul Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, impreuna cu al Cuvioasei Parascheva de la Iasi, se numara printre cele mai reprezentative sarbatori religioase si cu o veche traditie ortodoxa nationala, care contribuie mult la unitatea noastra in Hristos.

Sfinte Mucenice Ioane, mult patimitorule, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!