Sfantul Mucenic Nichita (Romanul) (+372)

Al doilea mucenic, cu numele Nichita, adica "Biruitorul", care a primit martiriul de la goti in anul 372 pe pamantul tarii noastre, dupa Sfantul Mucenic Sava, Este Sfantul Mare Mucenic Nichita, numit uneori "Romanul", alteori "Daco-romanul". Acest venerabil mucenic era de neam grec dupa parinti, din aceeasi patrie ca Sfantul Apostol Pavel, adica Cilcia din Asia Mica. Parintii sai au fost adusi in goti si colonizati in Dacia, dupa anul 258.

Fericitul Nichita s-a nascut intr-un sat din Campia Dunarii (poate Valea Argesului), la inceputul secolului IV si a invatat tainele credintei in Hristos de la episcopul Teofil al Scitiei si Gotiei (Daciei). Calugarindu-se la una din manastirile din sudul Dunarii sau poate in Muntii Buzaului, unde era o mica asezare monahala cunoscuta, tanarul ostas al lui Hristos, Nichita, a fost hirotonit preot de acelasi Teofil si ajunge prezbiter misionar prin sate, catehizand si botezand multi daco-romani si goti.

Vazand mai-marii gotilor credinta si biruinta lui asupra paganilor si pornindu-se marea persecutie a lui Athanaric impotriva crestinilor, din anul 372, fericitul Nichita a fost prins de ostasi in biserica, pe cand slujea, si ars de viu in fata sfantului altar, dupa obiceiul gotilor, in ziua de 15 septembrie. Vina lui era ca indemna pe crestini sa nu jerfeasca unui idol al gotilor, pe care il purtau intr-o caruta, prin sate.

Sfintele sale moaste, cate au mai ramas din foc, au fost adunate de crestini si cinstite cu mare evlavie. Apoi in anul 451 au fost duse in patria sa strabuna, Cilcia, si asezate intr-o biserica din orasul Mopsuestia, cinstindu-se ca "mare mucenic" in toata Biserica crestina.