Sfantul Vasile de la Moldovita (secolul al XV-lea)

Sfantul Vasile ieromonahul era de loc din nordul Moldovei, fiu de tarani iubitori de Dumnezeu. Auzind de viata aleasa si buna randuiala din Manastirea Moldovita (sec. XIV-lea) si fiind chemat de Hristos, s-a facut calugar iscusit in aceasta chinovie voievodala, intrecand pe multi cu smerenia, cu rugaciunea si cu intelepciunea cea duhovniceasca.

Vazand mitropolitul Iosif Musat nevointa si sfintenia vietii lui, l-a hirotonit preot si l-a numit egumen al Manastirii Moldovita, povatuind cu multa intelepciune obstea incredintata lui, incat era cinstit si cautat, atat de calugari, cat si de multi credinciosi.

Vestea numelui sau ajunsese pana la domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, si la sfetnicii sai. Caci primise de la Dumnezeu darul facerii de minuni si al inaintevederii si nu putini bolnavi vindeca si cele viitoare mai inainte le cunostea. Era inca sfetnic si parinte duhovnicesc al marelui domn si al multor cuviosi si sihastri, si toti se foloseau de cuvintele lui.

Acest sfant egumen avea ucenici in Muntele Athos si la Manastirea Studion din Bizant, de unde a adus zeci de manuscrise bisericesti la manastirea sa. El a intemeiat la Moldovita si o vestita scoala de monahi cateheti si caligrafi, pentru nevoile bisericilor de la sate.

Astfel, bine calatorind si implinind Evanghelia lui Hristos, Cuviosul Vasile s-a savarsit cu pace, lasand in urma peste o suta de ucenici si o obste cu totul aleasa. Dovedindu-se si dupa moarte facator de minuni, iar trupul sau gasindu-se nestricat, a fost asezat in bserica si cinstit de toti ca un adevarat sfant. In anii 1621-1622, teologul ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopystenski, scria despre el: "in Moldovita, in manastire, Sfantul Vasile facatorul de minuni".

Mai tarziu, biserica veche risipindu-se si alta noua ridicandu-se (1535), moastele Cuviosului Vasile au stat peste o suta de ani in noua biserica. Apoi, din vauza vitregiei vremurilor, au fost asezate in biserica la un loc tainuit, unde se afla si astazi.