Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasie, Filip si alti 31 de la Niculitel (secolul IV - 4 iunie)

Intreaga Scitie Mica, adica Dobrogea de astazi, acum doua milenii facea parte din Imperiul Roman si era destinata, in timpul marilor persecutii crestine din secolele I-IV dupa Hristos, pentru surghiunire si martirizarea crestinilor care refuzau sa se inchine idolilor pagani si sa le aduca jertfa. Acest teritoriu de la periferia de nord-est a imperiului, plasat intre Dunare si Marea Neagra, mai ales Delta Dunarii si codrii seculari dintre Macin, Isaccea, Niculitel si Babadag, ca si zona de sud a dobrogei dintre Cernavoda, Adamclisi, Mangalia si Constanta (Tomis) erau cele mai potrivite pentru acest scop.

Dintre cele zece persecutii romane impotriva crestinilor desfarsurate intre anii 64 si 324, care au umplut cerul de sfinti si au sfintit pamntul cu sangele a peste zece milioane de martiri, trei din ele au fost cele mai sangeroase: persecutia lui Deciu (249-251), a lui Diocletian si Maximian (284-305) si a lui Liciniu (308-324), in Rasarit, care au dat cei mai multi mucenici. In timpul acestor persecutii au fost surghinuiti in Scitia Mica mii de crestini, ostasi, dregatori, clerici si cetateni romani de toate varstele si starile sociale.

Unii dintre ei mureau aici de foame si de frig, sau din cauza batailor pe care le rabdau cu barbatie, ca niste sfinti marturisitori ai Sfintei Evanghelii. Altii reuseau sa se repatrieze dupa terminarea surghiunului sau dupa moartea imparatilor si guvernatorilor persecutori. Iar alti, poate sute dintre ei, fiind mai tari in credinta si mai ravnitori pentru Hristos, erau greu chinuiti si apoi martirizati aici, intre Dunare si Marea Neagra, prin decapitare. Trupurile lor, devenite sfinte moaste, erau luate in graba de crestini si ingropate provizoriu in locuri de taina, cunoscute numai de ei. Noaptea mergeau la mormitele lor, le tamaiau, se rugau si aprindeau lumanari. Ei pastrau pe ascuns evlavia sfintelor moaste si scriau scurte biografii cu viata si patimirea sfintilor mucenici. Asa luau nastere acte martirice, iar martirii intrau in memoria crestinilor, in cultul Bisericii lui Hristos si in sinaxarele ei.

Asa au fost salvati de uitare zeci de mii de mucenici din Imperiul Roman si peste o suta din Dobrogea. Mai tarziu, cand focul persecutiilor straine se stingea si se facea iarasi pace in imperiu, crestinii scoteau din paduri si din mormite moastele ascunse ale sfintilor mucenici si le asezau cu cinste in cripte, anume zidite de ei, numite "martirioane", peste care zideau biserici (bazilici) de piatra si caramida, ale caror numeroase ruine se vad si astazi in toata Dobrogea. Unule din aceste martirioane (cripte matrice) din primele secole crestine s-au ruinat de-a lungul vremii. Altele au fost distruse si profanate de popoarele barbare, care navaleau mereu peste tarile crestine. Iar altele au ramas pana astazi ascunsi in pamant, pentru nevrednicia crestinilor, ca niste margaritare de mult pret.

Cu randuiala lui Dumnezeu, in anul 1971, luna septembrie, paraul satului Niculitel-Tulcea, venind mare, a descoperit, sub soseaua ce trece prin mijlocul localitatii, cel mai vechi si mai bine pastrat "martirion" crestin din intreaga Peninsula Balcanica si printre cele mai rare si pretioase din lume. Cripta martirica de la Niculitel, construita din caramida, cu dimensiunile 3,70x3,50x2,30 m, este impartita in doua mici incaperi supraetajate. In incaperea de sus s-au gasit patru moaste intregi de martiri, asezate intr-o racla comuna, de lemn, dupa traditia ortodoxa cunoscuta, cu mainile pe piept si cu capul spre apus. Toti martirii aveau captele taiate, dintre care trei erau asezate la locul lor, iar al patrulea se afla pe pieptul martirului. Pe peretele din stanga intrarii se afla sapata in mortar urmatoarea inscriptie in limba greaca: "Martirii lui Hristos", iar pe peretele din dreapta scrie: "Zoticos, Attalos, Kamasis, Filippos", avand desupra crucea monogramata(Hr).

In incaperea de jos, impartita si ea in mici seciuni, s-au gasit aproape o suta de bucati de oase sfinte, care apartineau altor doi martiri necunoscuti, care, probabil, patimisera odata cu ceilalti patru in localitatea roamana din apropiere, numita Noviodunum, astazi Isaccea. Pe o lespede de calcar este scrisa aceasta mica inscriptie: "Aici si acolo (se afla) sangele (vlaga) martirilor".

Martiriologiu siriac si mai ales Martirologiu ieronimian fiexeaza data patimirii acestori sfinti martiri la 4 iunie si, altauri de cei patru amintit mai sus, insira si alti martiri, ca: Eutihie, Quirinus, Iulia, Saturninus, Ninita, Fortunio si alti 25 de ostasi ai lui Hristos, al caror nume nu este scris in aceste sinaxare (vieti de sfinti).

Deasupra criptei martirice de la Niculitel s-a construit o bazilic din piatra si caramida destul de mare, care a servit, probabil, ca lacas de cult al unei stravechi manastri, in secolelele IV-VII. In anul 602, datorita invaziei slavilor si bulgarilor, care traverseaza Dobrogea spre sudul Dunarii, majoritatea bazilicior si a centrelor crestine organizate in Dacia Pontica sunt devastate si raman in ruina.

Sfintii Mucenici de la Niculitel, Zotic, Atal, Camasie si Filip, impreuna cu ceilati 31 de maritiri, cu nume si fara nume, de origine greci, romani, traci, daci si capadocieni, au patimit pentru Hristos prin taierea capului, fie in timpul persecutiei lui Diocletian, in anii 303-304, fie in timpul ultimei persecutii sangeroase din timpul imparatului Liciniu, in anii 319-324.

Dupa ce moaste lor au fost asezate provizoriu in mormitele simple si discrete de frica ostasilor romani, sub imparatia Sfantului Constantin cel Mare, dupa anul 324, cand capitala imperiului este mutata la Constantinopol, crestinii din Scita Mica (Dobrogea), ajutati de episcopii de la Tomis, construiesc o cripta noua in comuna Niculitel si inalta biserica mare deasupra, unde aseaza definitiv moastele martirilor amintiti.

Asa a binecuvantat DUmnezeu pamantul strabun cu numerosi martiri, care au sfintit pamantul neamului cu jertfa si sangele lor. Jerfta Sfintilor si Mucenicilor Zotic, Atal, Camasie si filip, impreuna cu a celor 31 de mucenici, de la Isaccea-Niculitel, este una dintre cele mai mari jerfte martirice pentru Hristos, din tara noastra. Numai jertfa marelui domn si martir Constantin Brancoveanu, cu a celor patru fii ai sai, poate fi pe masura sfintilor mucenici de la Niculitel.

Descoperirea acestor patru sfinte moaste intregi, unele dintre cele mai vechi si mai bine pastrate moaste crestine din lume, formeaza o minune a lui Dumnezeu savarsita cu noi si un semn al milei Tatalui Ceresc cu poporul roman, credincios si atat de mult incercat. Ele sunt o dovada ca Mantuitorul inca ne iubeste, ca nu ne-a parasit pentru pacatele noastre si ca ne chema si pe noi, prin rugaciunile sfintilor mucenici, la pocainta, la smerenie, la credinta si la o viata crestina cat mai curata, pana la jertfa suprema pentru dragostea lui Hristos, stiind ca fara jertfa crestina nu este mantuire.

Din toamna anului 1971, moastele celor patru sfinti martiri de la Niculitel au fost depuse in biserica Manastiri Cocos, spre inchinarea credinciosilor iubitor de mucenici. Ele formeaza cea mai mare cununa a Bisericii lui Hristos din Romania, pentru care laudam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Traimea cea de o fiinta si nedespartita.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip si a celor impreuna cu dansii se face la 4 iunie.

Sfintilor Mucenic, care bine v-ati nevoit si v-ati incununat, rugati-va Domnului sa mantuiasca sufletele noastre.