Sihastrii de pe Valea Sucevitei Manastirea Sucevita (secolul al XV-lea)

Pe valea paraului Sucevita, ce izvoreste din Muntele Obcina Mare, s-au nevoit cuviosi sihastri inca din secolul XIV. In traditia locului se spune ca, pe la mijlocul secolului XV, se osteneau in padurile neumblate ale Sucevitei cativa sihastri iubitori de Hristos. Drept chilii aveau mici bordeie din trunchiuri de copaci acoperite cu pamant. De asemenea, si biserica in care se rugau era tot din lemn.

Apoi, inmutindu-se numarul sihastrilor, s-a vestit peste tot sfintenia vietii lor. Auzind de aceasta o femeie credincioasa din partea locului si dorind sa-si implineasca un canon al tineretii sale, s-a obligat inaintea cuviosilor sihastri sa care piatra cu caruta pentru zidirea biserici mari, in locul celei de lemn. Astfel, timp de 30 de ani, smerita femeie a carat singura tot materialul necesar pentru zidirea manastiri din piatra. Pe cand biserica era deja zidita, fericita aceasta s-a mutat la Hristos, iar cuviosii calugari s-au indatorat sa o pomeneasca neincetat la sfintele lor rugaciuni.

Aceasta a fost cea dintai sihastrie pe valea paraului Sucevita, inaltata in a doua jumatate a secolul XV, iar sihastrii de sub Obcina Mare au fost primii nevoitori din schit. In acest sfant lacas au trait sihastri alesi, impodobiti cu multe fapte bune, precum smerenia, tacerea si neincetata rugaciune. Numele lor uitate de oameni au rmas scrise in Cartea Vesniciei. Imprejurul acestei sihastrii se nevoiau pustnici anahoreti foarte sporiti in cuviosie. Ei coborau in schit numai Duminica, pentru a primi Sfintele Taine, apoi se urcau din nou la bordeiele lor. Mai tarziu, risipindu-se aceasta sihastrie, s-a reinnoit la inceputul secolului XVI-lea, prin Cuviosul Calistrat Sihastrul.