Sihastrii Iosif, Partenie si Pavel cu ucenicii lor - intemeietorii Manastirii Sihastria (1655)

Pe la mijlocul secolului XVII se nevoiau numerosi sihastri in padurile seculare de pe valea Sihastriei si in Muntii Sihlei. Dintre ei, unii erau cu totul sporiti in post, in rugaciune si in bucuria Duhului Sfant. Singura lor intristare era lipsa unui schit in apropiere, unde sa asculte Sfanta Liturghie si sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos.

In anul 1655, sapte ieroschimonahi batrani cu metania din Manastirea Neamt, ucenici ai Cuviosului Atanasie Sihastrul, care se nevoiau in apropiere, s-au sfatuit sa intemeieze un chist de lemn in "Poiana lui Aftanas", in cinstea Maicii Domnului, spre mangaierea tuturor sihastrilor.

Deci, facand priveghere de toata noaptea si alegand locul pentru biserica, au pus icoana Maicii Domnului intr-un brad si, ingenunchind in fata ei, i-au cerut ajutor si binecuvantare de incepere a lucrurlui. Apoi s-au rugat Preasfintei Fecioare sa fie ocrotitoarea acestui sfant lacas si tuturor sihastrilor ce se vor nevoi aici in placere de Dumnezeu, izbavindu-i cu rugaciunile ei de foc, de primejdie, de dezbinare si de toate ispitele diavolului. La urma au pus acest legamant: "Sa nu ingaduie Maica Domnului in locul acesta pe cei ce vor savarsi pacate trupesti, pe cei ce vor avea punga osebita si pe cei ce vor indrazni sa manance carne in acest schit".

Legamantul celor sapte sihastri a fost intarti in acelasi an de episcopul Ghedeon de Roman, care a inaltat aici o mica biserica de lemn cu hramul "Nasterii Maicii Domnului". Asa a luat fiinta Manastirea Sihastria in mijlocul acestei vestite vetre isihaste, ca o adevarata oaza duhovniceasca. Primii vietuitori in acest schit au fost insisi cei sapte sihastri cu uncenicii lor: Iosif, Partenie si Pavel. Mai tarziu s-au adaugat si alti iubitori de liniste.

In schit se ducea o desavarsita viata de obste, cu pravila dupa randuiala Sfantului Munte. Duminica si in sarbatori se facea priveghere de toata noaptea si se savarsea dumnezeiasca Liturghie. Atunci se adunau sihastri din toata partea locului, pentru a se impartasi cu Preacuratele Taine. Dupa ce luau masa impreuna, primeau paine pentru o saptamana si iarasi se intorceau la bordeiele lor. Sihastrii desavarsiti si cei bolnavi si cei bolnavi coborau mai rar in schit. Pe acestia, parintii din obste ii cercetau la chilii si le duceau Sfanta Impartasanie si cele de nevoie. Iar pe cei neputinciosi ii aduceau in obste si ii ingrijeau cu dragoste pana la obstescul sfarsit. Toti petreceau in liniste, in tacere si in neincetata rugaciune.

Aceasta era randuiala lasata de cei sapte ieroschimonahi, cu ucenicii lor, sihastriei intemeiate de ei. Dupa mai multi ani de nevointa in smerenie si in placere de Dumnezeu, acesti fericiti sihastri s-au stramutat la cererile lacasuri si au fost inmormantati langa altarul bisericii intemeiate de ei.