Viata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe
Purtatorul de biruinta

(23 aprilie)

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe a trait in vremea imparatului Diocletian (284-305). S-a nascut ca fiu al unor parinti crestini, Gherontie stratilatul si Polihronia, care si ei aveau sa-si sfarseasca viata muceniceste. El a fost crescut, din frageda varsta, in creapta credinta. Tatal sau era originar din Capodocia si slujise in oaste in Armenia. Ramas fara tata, Sfantul si mama sa au plecat in Palestina, in cetatea Lida, locul de nastere al mamei sale, pentru ca aveau rude si multe averi acolo. Ajuns la varsta potrivita, fiind frumos la chip si viteaz in lupta, prin osteneala, pricepere si destoincie, tanarul Gheorghe s-a facut pretuit si, imbratisand viata de ostas,a cucerit,, in scurta vreme cele mai mari cinstiri, pana si demnitatea de duce, fiind in garda imparatului.

In anul 303 insa, imparatul Diocletian, din indemnul ginerului sau Maximian Galeriu, a inceput prigonirea crestinilor.

Cunocut aceasta, Sfantul Gheorghe s-a infatisat indata de bunavoie inaintea imparatului Diocletian si, inaintea intregii curti imparatesti, a marturisit deschis ca este crestin si ca intelege sa slujeasca in oastea imparatului numai ca ucenic al lui Hristos. uimit de aceasta marturisire, Diocletian a dat porunca sa fie dus in temnita si pus la chinuri, ca sa se lepede de credinta. Si a fost Sfantul Gheorghe trecut prin toate chinurile muceniciei: loviri cu sulita, batai la talpi, lespezi de piatra pe piept, chinul la roata, groapa cu var, incaltaminte plina de cuie care il intepau in talpi, bautura otravita, bataie cu vine de bou si altele. Toate acestea si altele asemenea, Sfantul Gheorghe le-a indurat cu barbatie, stand tare in credinta, intarit si pazit de harul lui Dumnezeu.

Vazand chinurile prin care trecea Sfantul Gheorghe si ca ramane viu si nevatamat, multi dintre cei de fata s-au lepdat de idoli si au venit la credinta in Hristos, slavind cu glas pe Dumnezeul crestinilor. Mai mult, in vremea tinerii lui in temnita, Sfantul Gheorghe, atingandu-se de un mort, l-a inviat. Insasi imparateasa Alexandra, sotia lui Diocletian, vazand acestea, a crezut in Hristos si si-a marturisit credinta ei.

In cele din urma, imparatul a incercat sa-l induplece, ademenindu-l cu cinstiri lumesti, ranguri si averi, dar Sfantul a ales sa ramana pentru totdeauana cu Hristos. In fata acestei marturisiri, vazand ca toate incercarile lui sunt zadarnice, Diocletian a dat porunca sa li se taie captele, atat Mucenicului, cat si imparatesei Alexandra si celoralti ostasi care crezusera in Hristos.

Imparateasa, insa, slabind cu trupul, si-a dat duhul in pace, inainte de mucenicie, iar Sfantul Gheorghe, fiind dus la locul hotarat, si-a ridicat glasul si s-a rugat cu caldura, multumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugandu-se, cu bucurie si-a plecat capul sub sabie si a fost taiat, in ziua de 23 aprilie 303, pazind pana la capat credinta fara prihana si luand cununa cea nevestejita din mana lui Hristos, Domnul sau.

Dintre toti Sfintii sarbatoriti in lumea crestina, putini au ajuns la faima de care s-a bucurat si se bucura Sfantului Gheorghe, in poporul nostru. In satele si orasele tarii noastre, foarte multe biserici sunt ridicate in cinstea lui. Multi oameni, barbati si femei, ii poarta numele. De asemenea si mai multe localitati din tara. Al treilea brat al Dunarii, in Delta, se cheama, Bratul Sfantul Gheorghe. Se stie, apoi, ca din vechime ocrotitorul ostirii romane este Sfantul Gheorghe. De asemenea, steagul Moldovei, trimi de Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant la Manastirea Zografu, din Muntele Athos, are chipul Sfantului Gheorghe doborand balaurul. Acest chip al Sfantului, doborand balaurul, a fost la noi ca un rasunet si ca o chemare a poporului la lupta impotriva cotropitorilor. O dovada este si rugaciunea Sfantului Voievod Stefan cel Mare, scrisa pe steagul sau in anul 1500, in al 43-lea an al domniei sale: "O, luptatorule si biruitorule, Mare Gheorghe, in nevoi si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati bucuria nespusa, primeste aceasta rugaciune a smeritului tau rob, Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Tarii Moldovei. Pazeste-l pe el neatins in lumea aceasta si in cea de apoi, ca sa Te preaslovim in veci."

Pentru rugaciunile Marelui Mucenic Gheorghe, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.