Catisma a douasprezecea
Psalmul 89
Rugaciunea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
Doamne, scapare Te-ai facut noua in neam si in neam.
2.Mai inainte de ce s-au facut muntii si s-a zidit pamantul si lumea, din veac si pana in veac esti Tu.
3.Nu intoarce pe om intru smerenie, Tu Care ai zis: <<Intoarceti-va, fii ai oamenilor>>,
4.Ca o mie de ani inaintea ochilor Tai sunt ca ziua de ieri, care a trecut, si ca straja noptii.
5.Nimicnicie vor fi anii lor; dimineata ca iarba va trece.
6.Dimineata va inflori si va trece, seara va cadea, se va intari si se va usca.
7.Ca ne-am sfarsit de urgia Ta si de mania Ta ne-am tulburat.
8.Pus-ai faradelegile noastre inaintea Ta, greselile noastre acunse, la luminia fetei Tale.
9.Ca toate zilele noastre s-au imputinat si in mania Ta ne-ai stins.
10.Anii nostri s-au socotit ca panza unui paianjen; zielele anilor nostri sunt spatezeci de ani;
11.Iar de vor fi in putere, optzeci de ani, si ce este mai mult decat acestia, osteneala si durere;
12.Ca trece viata noastra si ne vom duce.
13.Cine cunoaste puterea urgiei Tale si cine masoara mania Ta, dupa temerea de Tine?
14.Invata-ne sa socotim bine zilele noastre, ca sa ne indreptam inimile spre intelepciune.
15.Intoarce-Te, Doamne! pana cand vei sta departe ? Mangaie pe robii Tai!
16.Umplutu-ne-am dimineata de mila Ta si ne-am bucurat si ne-am veselit in toate zielele vietii noastre.
17.Veselitu-ne-am pentru zilele in care ne-ai smerit, pentru anii in care am vazut rele.
18.Caut spre robii Tai si spre lucrurile Tale si indrepteaza pe fiii lor.
19.Sa fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, si lucrurile mainilor noastre le indrepteaza.