Catisma a nouasprezecea
Psalmul 139
Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor.
Scoate-ma, Doamne, de la omul viclean si de omul nedrept ma izbaveste,
2.Care gandeau nedreptate in inima, toata ziua imi duceau razboi.
3.Ascutit-au limba lor ca a sarpelui; venin de aspida sub buzele lor.
4.Pazeste-ma, Doamne, de mana pacatosului; scoate-ma de la oamenii nedreptati, care au gandit sa impiedice pasii mei.
5.Pusu-mi-au cei mandri cursa mie si funii; curse au intins picioarelor mele; pe carare mi-au pus pietre de poticneala.
6.Zis-am Domnului: <<Dumnezeul meu esti Tu, asculta, Doamne, glasul rugaciunii mele>>.
7.Doamne, Doamne, puterea mantuirii mele, umbrit-ai capul meu in zi de razboi.
8.Sa nu ma dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mana pacatosului; viclenit-au impotriva mea; sa nu parasesti, ca sa nu se trufeasca.
9.Varful latului lor, osteneala buzelor lor sa-i acopere pe ei!
10.Sa cada peste ei carbuni aprinsi; in foc arunca-i pe ei, in necazuri, pe care nu le pot rabda.
11.Barbatul limbut nu se va indrepta pe pamant; pe omul nedrept rautatea il va duce la pierire.
12.Stiu ca Domnul va face judecata celui sarac si dreptate celor sarmani.
13.Iar dreptii vor lauda numele Tau si vor locui cei drepti in fata Ta.
Slava...