Dupa a patra Catisma
Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru...
Apoi troparele, glasul al 4-lea:
Smeritul meu suflet, cel ce si-a cheltuit toata viata intru pacate, cerceteaza-l si, ca pe femeia cea pacatoasa, ma primeste si pe mine si ma mantuieste!
Innotand pe luciul acestei vieti, imi aduc aminte de adancul rautatilor mele celor multe si neavand gandul ocarmuitor, ca Petru strig catre Tine; mantueste-ma ca un iubitor de oameni!
Slava...
Degrab sa intram in camara lui Hristos, ca sa auzim toti fericitul glas al Dumnezeului nostru:<<Veniti toti cei ce iubiti slava cea cereasca!>>, si ne va face partasi cu fecioarele cele intelepte, de ne vom lumina candelele noastre prin credinta.
Si acum...
Suflete, pocaieste-te mai inainte de iesirea ta, ca judecatorul este nemitarnic si infricosator celor ce pacatuiesc. Strig dar, catre Domnul, cu inima umilita: gresita-am Tie cu stiinta si cu nestiinta, indurate. Pentru rugacinile Nascatoarei de Dumnezeu, milostiveste-Te si ma miluieste!
Apoi: Doamne miluieste (de 40 de ori), si rugaciunea:
Tie, Doamne, Celui singur bun si nepomenitor de rau, imi marturiesesc pacatele mele. La Tine cad eu nevrednicul, strigand: gresit-am, Doamne, gresit-am si nu sunt vrednic sa caut la inaltimea cerului, din pricina multimii nedreptatilor mele! Ci Tu, Doamne al meu, daruieste-mi lacrimi de pocainta, Cel ce esti singur bun si milostiv, ca intru ele sa ma rog Tie, ca sa ma curatesti mai inainte de sfarsit de tot felul de pacat. Ca prin infricosatoare si groaznice locuri sa va trec, despartindu-ma de trup, si multime de diavoli infricosatori si fara omenie ma vor intampina si nimeni nu va calatori impreuna cu mine, ca sa-mi ajute, sau sa ma scoata. Pentru aceasta, cad la bunatatea Ta, ca sa nu fiu dat celor ce-mi fac strambatate, nici sa se laude asupra mea vrasmasii mei, Bunule Doamne! Nici sa zica: iata, ne-ai venit in mainile noastre si ne-ai fost dat noua! nu, Doamne, nu-ti uita indurarile Tale; nici nu-mi rasplati dupa faradelegile mele si nici fata Ta nu Ti-o intoarce de la mine! Ci pedepsteste-ma Tu, Doamne insa cu mila si indurare; iar vrasmasul sa nu se bucure de mine, ci stinge infricosarea ce mi-o insufla si toata lucrarea lui o fa desearta, si-mi da nedefaimata calea cea catre Tine, Bunule Doamne! Caci de am si gresit, dar la alt doctor nu am nazuit, nici u mi-am intins mainile catre vreum Dumnezeu strain. Deci nu lepada rugaciunea mea, ci ma asculta, pentru bunatatea Ta si intareste inima mea intru frica ta! Faca-se darul Tau peste mine, Doamne, ca un foc, care sa arda gandurile cele necurate. Ca Tu esti, Doamne, lumina cea mai presus de toata lumina, bucuria cea mai presus de toata bucuria, odihna cea mai presus de toata odihna, viata cea adevarata si mantuirea care dainuieste in vecii vecilor. Amin.