Catisma a sasea

Psalmul 38

Intru sfarsit, lui Iditum, o cantare a lui David.

Zis-am: <<Pazi-voi caile mele, ca sa nu pacatuiesc eu cu limba mea;

2.Pus-am gurii mele paza, cand a stat pacatosul impotriva mea>>.

3.Amutit-am si m-am smerit si nici de bine n-am grait si durerea mea s-a innoit.

4.Infierbantatu-s-a inima mea inlauntrul meu si in cugetul meu se va aprinde foc.

5.Grait-am cu limba mea: <<Fa-mi cunoscut , Doamne, sfarsitul meu,

6.Si numarul zilelor mele, care este, ca sa stiu ce-mi lipseste>>.

7.Iata, cu palma ai masurat zielele mele si statul meu ca nimic inaintea Ta..

8.Dar toate sunt desertaciuni; tot omul ce viaza.

9.Desi ca o umbra trece omul, dar in zadar se tulbura.

10.Strange comori si nu stie cui le aduna pe ele.

11.Si acum cine este rabdarea mea? Oare, nu Domnul? si statul meu de la Tine este.

12.De toate faradelegile mele izbaveste-ma; ocara celui fara de minte nu ma da.

13.Amutit-am si n-am deschis gura mea, ca Tu este Cel ce m-ai facut pe mine. Departeaza de la mine bataile Tale.

14.De taria mainii Tale, eu m-am sfarsit. Cu mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om.

15.Si ai subtiat ca panza de paianjen sufletul sau; dar in desert se tulbura tot pamanteanul.

16.Auzi rugaciunea mea, Doamne, si cercetarea mea ascult-o; lacrimile mele sa nu le treci,

17.Caci strain sunt eu la Tine si strain ca toti parintii mei.

18.Lasa-ma ca sa ma odihnesc, mai inainte de a ma duce si de a nu mai fi.