Din cuvantul inainte la Psalmi al Sfantului Vasile cel Mare

Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si folositoare. Ea a fost scrisa de Duhul Sfantu pentru ca sa gasim in ea, intocmai ca intr-un spital sufletesc, la care pot sa vina toti, doctoria potrivita cu boala fiecaruia. Caci este scris: doctoria este aceea care va face sa inceteze suferintele cele mari.

Intr-adevar, altceva ne invata cartile profetilor, altceva cele istorice, altceva Legea si altceva indemnulurile data prin Proverbe. Cartea Psalmilor insa cuprinde in sine tot ceea ce este mai folositor in toate. Ea profetizeaza cele viitoare, insemneaza fapte isotrice, da legi pentru viata, arata ce trebuie sa facem si, ca sa spunem intr-un singur cuvant, este o adevarata comoara de invataturi bune, punand la indemana fiecaruia, dupa sarguinta lui, tot ceea ce ii este de folos. Ea vindeca ranile cele vechi ale sufletului si aduce ca se poate de grabnic insanatosirea celui de curand ranit. Ingrijeste de cel bolnav si pastreaza intreg pe cel sanatos. In genere ea face ca patimile, care de-a lungul vietii omenesti cauta sa se cuibareasca in suflete, sa fie indepartate si la aceasta ajunge si crearea ingrijita a unei stari sufletesti pline de bucurie si de placere, care face ca in suflete sa ia fiinta cugetele cele intelepte.

Astfel, fiindca Duhul Sfant stie ca este greu sa fim indrumati pe calea virtutii, din cauza ca noi dispretuluim viata cea inalta, ca unii care suntem inclinati intotdeauna catre placere, ce a facut ? El a unit impreuna cu dogmele placerea cantului, pentru ca, fara de stirea noastra, odata cu bucuria si frumustea celor auzite sa primim si folosul care rezulta din cuvintele pe care le auzim. De altfel tot asemenea fac si doctorii cei intelepti atunci cand au de dat bolnavilor doctorii amare: caci ei le ameste mai intai cu miere si numai dupa aceea le dau celor care nu ar putea sa le ia astefel. Deci, aceasta este cauza care a facut ca sa se ajunga si pentru noi la cantarile acestea pline de armonie ale psalmilor, pentru ca cei care-i vor citi, sa creada ca fac cantari, iar in realitatesa-si cultive sufletele. Caci adevarul este ca niciodata cineva nu a iesit din biserica pastrand cu usurinta in minte cuvintele apostolice sau profetice, fie ele oricat de simple, in time ce cuvintele psalmilor le canta toti credinciosii si nu arareori s-a intamplat ca cei carem din cauza maniei aratau intcmai ca fiarele salbatice, de indata ce au inceput sa cate vreun psalm, la un loc cu altii, sa se intoarca apoi de acolo cu salbaticia din suflet imblanzita, datorita cantecului. Psalmul este linistea sufletelor, rasplatitorul pacii, potolitorul galagiei si al valului gandurilor. El face sa slabeasca mania sufletului si infraneaza pornirea catre patimi; este tovarasul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care impaca pe cei ce-si poarta vrasmasie, Caci cinem oare, mai poate fi socotit vrasmasul al altuia, atunci cand isi uneste glasul la un loc cu el, pentru a da laolalta lauda lui Dumnezeu? Psalmodia aduce cu sine tot ce poate fi mai bune: iubirea, facand din tovarasia laolalta a glasului un fel de trasatura de unire intre oameni; adunand pe credincioasi laolalta intr-un singur glas de corm Psalmul este alungatorul demonilor, aducatorul ajutorului ingeresc, arma pentru teama de noapte, liniste pentru oboseala zilei, pavaza si mangaierea oamenilor credinciosi, iar pentru femeile credincioase una dintre cele mai potrivite podoabe. Psalmul face ca pustiurile sa se arate locuite si patimilie sa fie infranate. Inceput pentru incepatori, el este cresterea pentru cei care inainteaza pe calea virtutii si sprijin pentru cei care merg pe calea desavarsirii. Psalmul este glasul Bisericii; el inveseleste sarbatorile si face sa se nasca in inima credinciosului dorul dupa Dumnezeu. Chiar si din inimile de piatra Psalmul stoarce lacrimi. El este o fapta ingereasca, o traire cereascam o mireasma duhovniceasca. Ce poate fi mai intelept, oare, ca aceasta povata a invatatorului care ne indeamana sa cantam, pentru ca in acelasi timp sa si invatam cele ce ne sunt de folos ? nu se intiparesc, oare, in felul acesta, in sufletele noastre si mai bine invataturile? Caci este stiut ca invataturile care se dau cu sila nu pot sa dainuiasca in suflete, pe cand invataturile care patrund in suflet cu placere si bucurie raman de-a pururi. Ce nu poate invata cineva din psalmi? Maretia barbatiei, exactitatea dreptatii, insemnatatatea infranarii, desavarsirea judecatii, chipul in care trebuie sa rabde si tot ceea ce se poate spune despre lucrurile cele bune. Numai aici poate sa se gaseasca teologia cea desavarsita, aici prezicerea venirii in trup a Domnului Hristos, aici amenintarea judecatii celei vesnice, aici nadejdea invierii aici teama de iad, aici fagaduinta maririi ce ne asteaptam ca si dezvaluirea tainelor celor nepatrunse, caci toate se gasesc adunate aici, in cartea Psalmilor, intocmai ca intr-o comoara bogata, care este pusa la indemna tuturor. Si, daca este adevarat ca exista mai multe instrumente muzicale, nu este mai putin adevarat ca profetul a armonizat carea aceasata cu instrumentul numit psaltire, pentru ca, dupa cum se pare, el a voit sa arate cu acesta harul Duhului Sfant care rasuna in ea, intrucat dintre toate instrumentele muzicale numai psaltirea isi are cauza sunetelor venite de sus. Intr-adevar, la chitara si la lira sunetul rasuna dedesubtul locului unde sunt atinse coardele si numai psaltirea dintre toate instrumentele muzicale primeste sunetele din partea de sus a ei, indemnandu-ne cu aceasta ca si noi sa ne deprindem a cauta cele de sus si sa nu ne dedam patimilor trupului, din cauza placerii care ne-ar da-o cantecul, Dealtfel, mai cred ca cuvantul prfetic, prin constructia instrumentului acestuia, a voit sa ne arate un lucru adanc si intelept,ca adica toti cei plini de grija si cu sufletele senine pot fi usor condusi pe calea care duce catre cele inalte.